(Premiul I la un concurs pe teme cazone
-Sibiu, 2010)

La un semn, o santinelă se ridică pe un soclu
Şi scrutează-mprejurimea prin lentilă de binoclu;
Vede clar: o matracucă şi-o mulţime de copii
Vin de-ntunecă-orizontul la Sibiu, în suburbii.

- Ce vrei tu? – Noi? Treaba noastră! Dă-te de pe piedestal
Şi îl cheamă iute-ncoace p’ăl mai mare general!

La un semn apare-n uşă şi greoi, alene, iese
Un bărbat ce-o duce bine, după burtă, după fese.

- Tu eşti şăfu? Vai, mânca-ţi-aş, ce de-a stele ai pe umeri,
Cred că tu, pupa-ţi-aş gura, nici nu ştii să ţi le numeri!
Am venit –citez din spiciu ce l-am pregătit de ieri-
Să-ţi aduc în unitate douăzeci de ianiceri!
Ia-i şi creşte-i cu fasole, barabule şi păstăi,
Că-s copii de la armată, într-un fel, nepoţi de-ai tăi!
- Ce sporovăieşti, străino? Spui prostii, să ştii că nici
N-am de gând să stau de vorbă! Ia, căraţi-vă de-aici!
- Ho, că nu mai vine turcii, stai măcar să ţi-i prezint
Şi-o să vezi, păpa-ţi-aş solda, o să vezi că nu te mint:
Ăl mai mare şi mai tare, ce se cheamă Traficant,
Mi se trage de pe vremuri de la domnu adjutant;
Semafor e următoru, l-am făcut la tăvăleală,
Când mă prinse plotoneru în oraş la o ciordeală;
Pe Grincardu, Cleopatru, pe Ministru şi Simplon
I-am făcut ca gemeni, patru, au ca dadă un ploton!
După ăştia, într-o seară, l-am făcut pe Termopan,
Cu un militar mai mare, mi se pare, căpitan.
După vremuri se născură încă doisprezece fraţi,
C-au venit sergenţi la mine şi soldaţi după soldaţi:
Corcodel, Cioflan, Vârjoghe, Trandafir, Dârdan şi Big,
Gabor, Dragostin, Armando, Curuleţ şi Tehnofrig,
Şi-ar mai fi un danci de faţă,-ncheietoru de ploton,
L-am făcut cu colonelu şi i-am zis Napoleon.
- Îl mai ai pe ăla micu, cum îl cheamă, cine-i tata?
Vrei să spui că şi pe ăsta ţi l-a-mplementat Armata?
- P-ăsta nu direct, baştane, dragă dom-le comandant,
Mi-i nepot şi danci deodată, dada lui e Traficant,
Că-ăla-aşa de bine-ascultă şi-i cuminte, nu-ţi mai spui,
Că i-am zis „s-o faci cu mă-ta” şi-uite, ăsta mic i-al lui!
E mai naşpa, din greşeală a băut un kil de-acid,
Mi l-a botezat Băsescu şi să cheamă Genocid.
Dacă vrei să-l iei şi p-ăsta, ţi-l dau ţie bucuroasă,
Dacă nu, ţi-i las pe restu şi mă duc cu el acasă.
- Ba să-i iei pe toţi, dilio, fă întoarsă a ta cale
Şi să-ţi vezi cu puradeii tăi de treburile tale!
- Ia-i, baştane, ia-i şucare, haide, nu fi bulangiu,
Ia-i, pupa-ţi-aş ceru gurii, şi-o să mi te fac gagiu!
Nu-i mai ţin, că la lovele nu-mi mai iese socoteala,
Că sunt mulţi şi-s vremuri grele, nu-mi ajunge nici haleala,
Că de-o vreme-ncoa, soldaţii nu mai vor să mă sărută
Dacă nu primesc să-mi deie numai şapteşcinci la sută!
Tot aşa i-au spus hoherii şi lu fiică-mea, Isolda,
Că le taie Boc, Băsescu, Udrea şi Videanu, solda.
Am mai auzit că umblă şi la halocaţie,
S-au dilit şi vor, se pare, să distrug-o naţie!
Şi-asta nu e tot, se-aude că mai marii ţării, frate,
Vrea ca să-mi împuţinează banii de maternitate!
La şuteală şi ciordeală este tot mai mare riscu,
C-a-nceput să se trezească şi Poliţia şi Fiscu!
Ia-i la tine, comandante, fă-i soldaţi măcar un an,
Şi trimite-i după aia tocmai în Havganistan,
Că vor câştiga o soldă, de vor fi beligeranţi
Sau se-amestecă cu ăia şi s-or face traficanţi.
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris şi pentru ei,
S-o-ntâmpla, c-aşa se-ntâmplă, dragii mamii puradei!

Ia-i şi creşte-i dumneatale, fă-ţi din ei ploton sau grupă,
Că ţi-am demonstrat acilea c-ăştia-s toţi copii de trupă!

Cum se vrea sa se astupe
Gauri din buget -o droaie!-
Astazi noua ni se taie
…Cred ca voua vi se rupe.

In Libertatea din 10 martie 2010 exista la pagina 8 un articol despre ziua de 8 Martie in care, intr-un medalion, scrie: “De ziua lor femeile s-au dat in stamba”. Articolul este semnalat pe prima pagina unde se arata niste funduri goale langa care scrie: “Aşa s-au distrat româncele de 8 Martie”.
Doresc să-l intreb pe autor: Şi mă-ta?

În seară de joi,
În mândru convoi,
Văse-vodă trece
Cu tovarăşi zece:
Nouă mahări mari,
Toţi parlamentari.
Mai era acolea
Meşterul Manolea.
Merg cu pasul mare
La o confruntare,
Să se vadă care
Este cel mai tare.
Iată, cum mergea,
Că-n drum ajungea
Pe-un fost ciobănaş,
Astăzi boiernaş.
Şi cum îl vedea,
Văse că-i zicea:
-Foste ciobănaş,
Astăzi boiernaş,
Ieri un ciobănel,
Astăzi la Bruxelles,
Pe unde te-ai dus,
Colo la Apus,
Nu cumv’-ai văzut,
Pe unde-ai trecut,
Un ins aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac,
Deci cam prostănac?
-Văse, am văzut,
Pe unde-am trecut,
Pe cel aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac,
Deci cam prostănac;
Cânii, cum îl văd,
La el se răpăd
Şi latră-a pustiu
Şi urlă-a morţiu,
Dar eu îl susţin,
Ca şi Rozmarin,
Că de-o câştiga,
Se va revanşa.
Când îl auzea,
Văse se-agita
Şi iaca pleca,
Spre el apuca,
Cu nouă sforari,
Toţi parlamentari
Şi cu ei acolea
Meşterul Manolea.
-Iată c-am ajuns!
Ca să fiu cel uns,
Voi, parlamentari,
Mahări şi sforari,
Curând vă siliţi
Să mi-l pironiţi
Şi să nu-l slăbiţi,
Până-l ameţiţi!
Că de-oi câştiga,
Mă voi revanşa,
Că v’-oi da averi,
V’-oi face boieri,
Iar de nu, apoi,
Va fi vai de noi,
Ne-or zidi de vii
Colo-n puşcării!
Mahării-aproba,
Mi ţi-l aţintea,
Pe cel aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac,
Deci cam prostănac.
Dar cel aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac
Şi cam prostănac,
Mări se-ncorda,
Bine se lupta,
Puncte câştiga
La prima-ntrebare
Din cea confruntare;
La a doua iar,
La a treia iar,
La a patra iar,
Lupta e-n zadar!
Văse se-negrea,
Dreapta se-ncrunta,
Stânga jubila,
Dar Curcescu, ba!
Neutru era,
Biblia scotea,
Jeană că jura
Cu mâna pe ea;
Văse că jura
Că el nu lovea,
Că el mângâia
Dulce copilaş,
Mândru, bălăiaş,
Martor e, concret,
Pixel violet,
Pixel bleumarin,
Strălucind puţin.
Lumea se-ndoia,
Văse mai pierdea,
Se cutremura,
Pauza-l salva.
Băse se-nerva,
Staful că-şi chema:
Nouă mahări mari,
Toţi parlamentari
Şi cu ei, acolea,
Meşterul Manolea.
-Voi să vă gândiţi,
Să mă sfătuiţi,
Cum să îl atac
Pe cel prostănac,
Pe cel aiurit
Şi neisprăvit,
Să îi vin de hac,
Knockout să-l fac,
Că de-oi câştiga,
Mă voi revanşa,
Că v’-oi da averi,
V’-oi face boieri,
Iar de nu, apoi,
Va fi vai de noi,
Ne-or zidi de vii
Colo-n puşcării!
Stafu’ se gândea,
Multe propunea,
Văse-i repezea,
Nu mi-i aproba.
Dar Manolea sta
Şi se concentra.
-Manolea, Manolea,
Meştere Manolea,
Ca futurolog,
Parapsiholog,
Biosinergetic,
Ce gândeşti profetic,
Să-i provoci atac
Celui prostănac,
Celui aiurit,
Chiar de-i spilcuit.
Când voi întreba,
Unde că-mi mergea
În noaptea trecută,
Cu mintea-n derută,
Să-i arunci concret
Flăcări violet,
Să mi ţi-l fixezi,
Să-l paralizezi
Şi să-mi dai tu mie
Multă energie
De la bălăioară
De la ţâţişoară,
Că de-oi câştiga
Şi eu îi voi da
Două ministere,
Mândră să prospere.
Gongul că suna,
Lupta re-ncepea,
Văse ataca,
Văse întreba:
-Unde-ai fost aseară,
Când erai pe-afară,
Dă-ţi acum cuvântu’
Că n-ai fost la Vântu!
Jeană se-ncurca,
Îl paraliza
Flăcări violet,
Venite şiret
De la psiholog
Şi futurolog.
Stânga murmura,
Dreapta jubila,
Văse câştiga,
Jeană că pierdea.
Lumea, când vota,
Tot îşi amintea,
Marea confruntare
Pe televizoare.
Dar la exit-poll-uri,
Se spunea pe holuri,
Cam pe la apus,
Cum că are-n plus,
Jeană, doi la sută…
Lupta nu-i pierdută,
Lupta-i câştigată,
Şi-a făcut-o lată
El cu Rozmarin
La un chil de vin
Şi cel boiernaş,
Fostul ciobănaş,
Fostul ciobănel,
Astăzi la Bruxelles
Şi s-au îmbătat
Şi mi s-au culcat.
Dar spre dimineaţă
Se zvoni prin piaţă
Că-n numărătoare
Văse e mai tare,
Că ar fi decis
Voturi din Paris,
Voturi căcălău
De la Chişinău.
Iar cel prostănac,
Cu duhul sărac,
Deci mai fără minte,
Nu e preşedinte.
Văse jubila,
Staful că-şi chema,
Le dădea puteri
Ca să fac’-averi,
Funcţii însemnate,
Gras remunerate!
Bălăioarei lui,
Spuma laptelui,
Ochii şarpelui,
Două ministere,
Mai mult să prospere.
Lui Manolea, ba!
Când se prezenta
De-i cerea ceva,
Văse se făcea
Nici că-l cunoştea,
Cânii asmuţea,
De se repedea
Şi lătra-a pustiu
Şi urla-a morţiu.
El, dacă vedea,
Flăcări slobozea,
Flăcări violet,
Dirija concret.
Văse eschiva,
Straşnic se distra:
-Manolea, Manolea,
Meştere Manolea,
Ca futurolog,
Parapsiholog,
Biosinergetic,
Ce gândeşti profetic,
Treb’e eu să-ţi spun
Că Văse-i imun?
Şi-ţi mai spun o taină:
E imun şi Jeană,
Dar l-am ciuruit,
Că e aiurit,
Chiar a fost un fleac,
Că e prostănac,
Că e nătăfleţ
Şi că io-s isteţ
Şi am câştigat
Ultimul mandat.
Flăcările dragi,
Poţi să ţi le bagi
Tocmai în nădragi!
Pot fi mai concret:
Flăcări violet,
M-aş distra, ţi-o jur,
Să te ardă-n… tur!

Bravă membră NATO, România este obligată, se pare, să aibă o flotă de avioane invizibile

Spre-a-ndeplini acest barem,
N-ar fi mai ieftin, oare,
Să mai ascundem din ce-avem?
Ca flota de vapoare…

Atâtea obiceiuri au pierit!
-Ajunul este tot mai mediocru-
Pe unul doar contez necontenit:
Cu capra vine, sigur, tata socru…

Romanţa lui Mircea (cântată unui alegător)

Ne-au scuturat toţi trandafirii
În seara când m-au ţepuit,
Plângeai la difuzarea ştirii,
Plângea şi Vântu, răvăşit.

Eu ştiu că m-ai votat pe mine
-Pe cine dracului s-alegi?-,
Dar staful care mă susţine
S-a dovedit un staf de blegi.

Mă vei uita, că-i prea departe
Momentul unui nou scrutin
Şi mă vor da ai mei deoparte
Şi mă va părăsi şi Crin.

Poate vreun murmur de chitare,
Atunci când îţi va fi mai greu,
Îţi va şopti de seara-n care
Puteam fi preşedinte eu…

Romanţa lui Traian (cântată Elenei)

Le-am scuturat toţi trandafirii
În seara când i-am ţepuit,
Râdeam la difuzarea ştirii,
Râdea Videanu, fericit.

Eu nu te-aş fi propus pe tine
La minister, voiam ca noi…
Dar staful care mă susţine,
Îşi vrea toţi banii înapoi.

Mai sper că nu e prea departe
Momentul când Guvernul Boc
Plăti-va nişte oale sparte
Şi se va prăbuşi, în bloc.

Şi-atunci, vreun murmur de chitară,
Venit cumva, ca un ecou,
Te va aduce într-o seară
Să-mi fii consilier din nou…

Romanţa lui Crin (cântată lui Mircea)

Au tremurat toţi trandafirii,
Când ne-am luat-o toţi, urât;
Uimit, la difuzarea ştirii,
Mi-a stat şampania în gât.

Eu nu te-am sprijinit pe tine
Luând în calcul un eşec,
Deci, nu te supăra pe mine,
Îmi iau mogulul meu şi plec.

Mă vei uita că-i prea departe
Momentul unui nou scrutin
Şi, Mircea, pe de altă parte,
În turul doi intra-va Crin.

Poate vreun murmur de chitară
Al unui imn pe care-l ştii,
Te va-ndemna, rămas pe-afară,
Să vii măcar să mă susţii.

Se trag – spunea deunăzi unul
Dintre lingvişti, un bun tălmaci -
De la creatio, Crăciunul,
Iar crăciuniţa, de la craci.

Români, să nu ne îndârjim,
Să renunţăm de-acum la ură!
E timpul azi să ne unim…
Ca să le dăm cu pumnu-n gură!

Prea agresiva reclama la “Adevarul, ziarul quality numarul unu in Romania”. Categoric, nu-l mai citesc!