Ridendo castigat mores
Elevilor clasei a XII-a E2 , cu speranţă…
(mai, 2004)
În tulburi mahmureli aud din fundul unui bar
cum bate ca pichamărul o boxă
si-n timp ce-ncerc să-nvăţ
îmi pare
că lăzi de bere am în cap, nu creier.
Liceule din margine de urbe
de ce atâta groază mă învinge
când zac în banca ta
silabisind dintr-un caiet
ce nu-i al meu ?
O, cine stie ? poate în curând,
aici rata-mi-voi BAC-ul
si panica ce-atunci mă va cuprinde
între zidurile tale
o simt pesemne de pe-acum.
O simt cum profii tăi în suflet mi-o strecoară
cu fiecare oră care trece
când mut rămân
de vor să mă asculte
si-n loc să-ncep să-nvăţ, îmi vine mai degrabă
să mă-ndrept spre barui ori spre NET-uri.
Fan al cărţilor nu sunt :
Când, disperaţi, părinţii îmi întind o carte
îmi vine s-o izbesc de ziduri ori de geamuri !
Gândirea altora pătrunză tainele algebrei
analizei, geometriei…
Ci-n mintea mea sporeste a lor taină
si tot ce-i nenţeles se schimbă-n nenţelesuri si mai mari
sub ochii mei
căci eu iubesc
spelunci si baruri, discoteci si jocuri,
liceule din margine de urbe….
(Bibliografie… Lucian Blaga)
Salut popor! Mă aflu pe traseu În slujba ta, luptâd ca militant. Aşa am fost, aşa voi fi mereu Şi nu partidul este important! În anii dinainte de-optze-ş-nouă Când doar ciocan era şi secere, Ca să vă fie cât mai bine vouă Am fost un vajnic stâlp al PCR. Dupa Crăciun, avui o viziune: -Serviciile secrete ştiu de ce- Am alergat la televiziune Şi m-am înscris degrabă-n FSN. Aici am început să fac avere, Dar nu aşa cum mi-ar fi fost pe plac Căci Iliescu a-nceput a-mi cere Să fiu cinstit şi - daca pot - sărac. Atunci am căutat un grup de tineri Dinamici si vânjoşi capitalişti, Ne-am construit platformă şi-ntr-o vineri Ne-am tansformat pe dată in PD-işti. Cum mă certam întruna cu Basescu Şi să-l suport mereu era un chin, Când a ajuns pe cai Constantinescu M-am botezat şi m-am facut creştin. Am fost părtaş o vreme-n Acţiune La lupta lui cu morile de vânt Dar nu poţi transforma o naţiune Cu 2 la sută: mi-am luat avânt Şi-am revenit la vechii mei amici. Veţi zice că am lins unde-am scuipat, Dar nu pot suporta procente mici Încât, vedeţi, sunt iarăşi democrat. Am să rămân vreo câţiva ani acolo: Se pare că-i partid de viitor, Deşi mă cam incomodează Stolo Cu faţa lui lipsită de umor. Să ştii popor că te slujesc din greu, Iar când va fi la uninominale, Ştampila s-o apeşi pe chipul meu Să-mi fie bine mie (şi matale).
Buna ziua, lume!
Se apropie Craciunul si ne-am astepta ca pacea sa pogoare asupra fiecaruia dintre noi. Cautam putina liniste, cautam sa scapam de ingrozitorul stress care ne imputineaza pe nesimtite zilele si noptile. Este, oare, Craciunul, o ocazie? Televizorul ne bombardeaza cu zeci de programe, pe fiecare intalnim mii de moscraciuni omorand-ul pa Mos Craciun, mii de craciunite omarandu-si timpul, mii de reclame care ne indeamna sa castigam marea cu sarea la fiecare 15 minute, sub fiecare capac, la fiecare magazin. Ne inghesuim la hipermarketuri, ne umplem camarile cu ce ne trebuie si mai ales cu ce nu ne trebuie, gatim cu patima, in numele traditiei, desigur!. Vom impodobi pomul, vom pregati masa si vom astepta colindatorii. Vom colinda cu evlavie, din ce in ce mai fals, pe masura ce ne vom face plinul cu toate bauturile si mancarurile posibile si imposibile, pentru a recupera zilele de post tinute de toti stramosii pe linie materna si paterna in ultimii 100 de ani. Apoi, vom incerca sa ne odihnim, alintati de cei o mie de decibeli daruiti cu mandrie de catre fiul handicapat al vecinului din “tunata” lui masina. A doua zi poate ca ne vom duce la biserica, pentru a-l obliga moral pe Dumnezeu sa aiba grija de noi inca macar un an. Apoi vom continua sa ne imbatam… de bucuria nasterii Mantuitorului pana cand vom cadea in mahmureala, indigestie sau alte urmari ale preabinelui.
Recunosateti ca e un Craciun tipic pentru (multi dintre) locuitorii orasului? Poate ca va veti spune: Nene, daca esti stresat du-te si te culca, nu inghesui net-ul cu aburelile tale.
De fapt, voiam sa dau un sfat celor care vor sa fie cu adevarat patrunsi de Spiritul Craciunului: Luati repede un mijloc de transport care va este la indemana si plecati la tara. Undeva intr-un sat cat mai indepartat de “civilizatie” aveti sansa sa-l intalniti. Intrati in grajdul plin de vite iluminat de un lampas, rupeti o mana de fan din iesle si trageti adanc in piept mirosul lui. Colindati sub geam “O ce veste minunata!”, intrati apoi la indemnul “gazde” si serviti un pahar de palinca, mancati sarmale cu chisca si pasat si acopeiti-le cu un pahar de vin. Iesiti apoi afara in zapada de un metru, opriti-va si ascultati. Poate ca ninge, poate ca cerul este plin de stele, oricum veti auzi zvon de colinde si clinchete de clopotei, latrat de caini si cantat de cocosi. Atunci si acolo veti lua in serios divina promisiune: pentru cateva clipe va veti simti vesnici!