“Pericol iminent de inundaţii în sudul Moldovei. Şansele de precipitaţii rămân ridicate”

Este mai mare şansa ca eu să câştig potul cel mare  la LOTO 6/49 fără să cumpăr bilet decât aceea ca prezentatorii (comentatorii, vedetele, mă rog…) meteo să înveţe de pe blogul meu sensul cuvântului şansă. Îl prezint, totuşi, cu definiţia din DEX 1996, pe de o parte pentru că mă atacă la ficaţi când îi aud, pe de altă parte ca să nu poată să spună că n-au ştiut…
“ŞANSĂ, şanse, s.f. Circumstanţă favorabilă, posibilitate de reuşită, de succes; noroc.”

Dupa Mistreţul cu colţi de argint
de Stefan Augustin Doinaş

Un mahăr din Est, practicând vânătoarea
Cu inima neagră spre codri venea.
Urmându-şi uşor într-un porsche cărarea,
Mulţi prinţi şi miniştri cu el aducea.
-Veniţi să-mpuşcăm în păduri carpatine
Mistreţii sălbatici mânaţi de gonaci,
Am gloanţe destule şi puşti-carabine
Şi standuri solide din lemn de copaci.           

Un prinţ doritor să omoare jivine
C-un aer sever abordă un servant:
- Hai, mişcă, băiete, adu carabine
Şi-ajută-mă iute să urc într-un stand.
- Stăpâne, se spune că-n vremuri de fală,
În beznă de codri străbunii purtau
Bătaia cu fiara în luptă egală
Şi urme de colţi pe veşminte aveau.
De ce nu vii, sire, să simţi răsuflarea
Mistreţului  viu grohăind sub copaci
Fugind hăituit, căutându-şi cărarea?
Răspunse alteţa: - Incarcă şi taci!
Dar iată, soseşte sălbatica turmă!
Să tragem cu sete, amici, în grămadă
Priviţi cum se zbat, cum guiţă şi scurmă,
Ce roşu pârâu şiroind în zăpadă!
Să tragem, prieteni, momentul e bun
Căci gardul electric elanul li-l frânge
De ce nu am, Doamne, obuze de tun,
Aş bate recorduri la carne şi  sânge!
- Stăpâne, ajunge, măcelu-i măreţ,
Dar sunt deja sute căzuţi sub copaci!
Răspunse alteţa rânjind cu dispreţ:
- Adu carabine,  dă gloanţe şi taci!           

Târziu, când sui peste creştete luna,
Sticliri risipind peste tristul decor,
Strigă micul prinţ agitându-se-ntruna:
- Servant, ţine scara să pot să cobor!           

Povestea mi-a spus-o servantul dibaci,
Ce nu-şi ascundea, la o cană cu vin,
Profundul respect pentru porci şi gonaci.
Cum? ... Şi pentru prinţi, însă foarte puţin!

Parodie inspirată de Scrisoarea III
şi de Mass-media cârcotaşă

La un clic, un hub de altul, prin eter sau fir se leagă
Şi în trei milisecunde legătura e întreagă!
-Băi Căline, tu eşti taică? Te-am chemat acum pe unde
Ca să-ţi spun că nici ministra ce-mi propui nu corespunde!
Mi-ar plăcea să vii la mine ca să conversăm deschis
Despre legi, despre Norica… iote-al dracului: a-nchis!
Omul ăsta mă-nerveză, când îl sun mă trec sudori!
I-am tot scris şi nu-mi răspunde, l-am sunat de zeci de ori!
Dacă face pe nebunul, am eu ac de-al lui cojoc:
Ies pe sticlă chiar deseară, ies pe sticlă şi-l provoc!
Am să-i spun c-ai lui miniştri ne fac neamul de ocară;
Îl somez să nu se joace când e vorba despre ţară!

La un bar, din limuzină, iese Tări cam crispat:
-Am venit, cum vezi, Traiane, fiindcă tot ai insistat,
Nu că mi-ar păsa de tine sau că m-ar cuprinde frica,
Dar mă roade-o întrebare: ce-ai fârtate cu Norica?
-Te-ai lăsat cam greu Căline, m-ai lăsat să mă închin,
Hai să mergem la o masă. – Chelner, ad-un kil de vin!
-Hai să stăm un pic de vorbă până-l dăm pe ăsta gata.
-Băse, eu nu beau poşircă, nu cadrează cu cravata!
-Du-te dracului, Căline, nu mai face pe nebunul!
-Hai, băiete,-adu pahare! Pune-i şi lui Tări unul.
Uite care e problema: mi-a şoptit o păsărică…
Hm… că-i groasă tare treaba cu colega ta, Norică!
A stricat nişte procese… nu ar fi un cap de ţară,
A rărit copiii noştri… treacă de la mine, iară.
Pot s-o iert că era-n fruntea celor ce m-au suspendat,
Da-i agentă KGB-istă şi ne facem de rahat!

Nu-i destul că la Finaţe un armean ai desemnat?
Nu-i destul că la Transporturi e-un etern accidentat?
Nu-i destul că la Externe o ţinem din gafă-n gafă?
Ah, cum mi se zbate ochiul! –Mai adu-ne o carafă!

-În plus, e-ncurcată, ştii tu, şi cu Tender şi cu Dinu,
E-n tovărăşia celor care vor să-şi facă plinu’!

-Dacă-i vorba, măi Traiane, nimeni nu este perfect.
Fiindcă nimeni nu ne-aude, pot ca să ţi-o spun direct:
Ţi-aminteşti de flota noastră cea măreaţă-odinioară?
Ai scăpat. Din fericire, vezi, justiţia e chioară.
Ţi-aminteşti de vila mare, vila din Mihăileşti?
Ţi-aminteşti, încă n-ai dat-o, sigur că îţi aminteşti!
Vrei să spui cum că mezina-ţi a ajuns aşa bogată
Din trei prezentări de modă şi cornete de-ngheţată?
Şi mai zice lumea multe: de-un primar de-odinioară,
Zice şi de-o tipă blondă, de Elena, bunăoară…
Cacealmaua cu răpirea, cu fugitul – sirianul…
Şi afaceri cu terenuri… şi alcoolul şi volanul…

-Hă, hă, tocmai tu, Căline, de corupţie-mi vorbeşti?
Păi nu ştie toată lumea ce afaceri învârteşti?
Ţi-aminteşti cum, pentru Dinu, mi-ai dat mie un bilet?
Ai uitat? Nicio problemă, ţi-l descarci din Internet!
Ai supus o Europă la probleme şi la stress
Cu o taxă ce slujeşte-al firmei tale interes.
Nu te-ntreb cum câştigat-ai primul iuromilion,
Dar e clar că nu–n piaţă din vânzări de bulion!

-Măi Traiane, uite ce e, nu-mi umbla cu fofârlica,
Tu nu m-ai chemat aicea doar de grija lui Norica!
Nu e vorba de agenţii şi spionii potentaţi,
Doar tu ştii, tu eşti Profesor: toţi suntem puţin luaţi!

-Ai dreptate-aici Căline, prima dată ai dreptate!
Când a fost aicea Scheffer, m-a chemat un pic deoparte:
„Când apusul îşi va-mpinge toate neamurile-ncoace,
În aprilie, la summit, vreau aici să fie pace!
Ia-l pe Tări la o vorbă şi-ncheiaţi un armistiţiu;
Abţine-ţi-vă, la dracu, măcar până la solstiţiu!
Ocupaţi-vă de summit fiindcă nu pot să-l mai mut,
Altfel… am nişte rachete, ştii tu, alea pentru scut…
S-ar putea să nimerească unde nici nu te gândeşti…
Potoliţi-vă, Traiane, de ţineţi la Bucureşti!”

Cum nu-i de glumit cu NATO, iată ce-ţi propun băiete:
Până trece hărmălaia, ne certăm doar prin bilete,
Iar când Scheffer cu alaiul ca să plece or începe,
Dacă vei avea curajul, ne vedem în târg. La ţepe!!

Liceul văzut din deal
Pare cel mai banal loc din lume.
Dar am auzit ca aici se cere lumină
Şi am coborat şi eu
(Aveam adunată cât de cât în bagaje).
Trebuie, mi-am zis, să fie vad bun la un liceu…

-Aveţi lumină, tataie? Cum o daţi?
Păi, cu cartea, cu ora…
-Muşterii?
-Mai avem, deşi s-au cam rărit
De când a venit primăvara…

Acuma, cinstit, nu prea vând, dar ce poţi face?
Am închiriat taraba aici
Pâna la lăsarea întunericului
Şi pace !…

Vin toamnă de toamnă, ca la piaţă
Toamna trecută am luat a treizecea ţeapă
Mi-au căzut, de când vin,
Trei dinţi din faţă
Si tresprezece măsele din spate.
Mă simt uneori ca Iona în pântecele chitului
Singur şi blocat pe vecie
Dar mai ofer lumină,
Mai insist, cine ştie?

Mi s-a albit părul
Mi s-a îndoit spatele
Mi-au îmbătrânit oasele şi mă dor
-Păi, renunţă, tataie, atunci!
-Nevermore!

Hai, copii, că mai las la cantitate!
Nu vă dau prea mult dintr-o dată,
E obositoare poate.
Luaţi la caiet, la coală, la carton,
Luaţi o rază, o cuantă, un foton!

Serviţi, e curată, e proaspată, băieţi!

-Tataie, CD-uri cu Guţă, aveţi?

(“Craiova vazuta din car e cel mai frumos oras din lume” – Marin Sorescu)

E mic liceul, e vetust
Si perimetrul lui îngust
E prea mic pentru Bombonel!
În lături, pici, că vine el
Cu piept umflat, cu capul chel,
Cu mers augúst!

Dă mâna cu vreo trei amici
(Aflati întâmplător pe-aici).
El tocmai vine de la bar
Vorbind răstit la celular.
E supărat si-i vai si-amar
De-l contrazici!

Cu tatuaj pe capul ras,
Cercei în lobi si pierce pe nas,
Verigi în buze si în nări,
Pe umăr lant, pe mâini brătări,
Cu turul jos fosnind pe scări
La orice pas.

La gât cu căsti de „mp3”
Ascultă-ntruna numai grei:
Minune, Costi si Pustíu,
Arabu, Brandy si Livíu.
(Poate mai sunt dar nu-i mai stiu,
Dea naiba-n ei!).

-N-as fi urcat nici azi în deal
Dar am venit să fac scandal:
Dirigu i-a sunat pe-ai mei
Că am la mate doi si trei
Si am absente câte vrei!
Ăsta-i normal?

Părintii mei s-au supărat:
Îmi taie banii de fumat!
Vor să mă las si de băut!
Aproape că m-au si bătut,
Chiar să m-apuc, ei ar fi vrut,
De învătat!

Eu am o fire de artist:
Mă fac rapist sau manelist,
Nu-mi umplu capul cu prostii,
Cu arte si cu meserii,
Mă fac circar (fac jonglerii!)
Sau fotbalist!

De n-o s-ajung printre cei mari
Mă duc în vest, în state tari!
Ei cată oameni valorosi:
Voi îngriji copii mucosi
Sau am să merg să vând gogosi
La căpsunari!


Pe profu-l zăreşte departe venind
Prin curte cu-o faţă haină;
În lături se dă şcolărimea puţină
Căci profu o-mpinge cărare făcând;
El vine spre clasă aproape-alergând
Cu testele-n mână!

Elevii, pe holuri, fac semne tăcuţi
Şi simt slăbiciuni în picioare,
Le dârdâie dinţii şi capul îi doare,
Au coşuri pe faţă, broboane pe frunţi
Şi junghiuri în coate şi crampe în burţi
Şi şerpi pe spinare!

Iar Piciu, deoparte, e negru pământ
Şi capu-i ferit sub o glugă,
Cu mâna pe carte îngână o rugă,
Se vede pe faţa-i că-l bate un gând:
Deodată, cu coatele-şi face avânt
Şi-o rupe la fugă!

Stai! - profu-l zăreşte şi-l strigă nervos,
Dar Piciu mai tare zoreşte!
Pe cei dinainte-i i-mpinge orbeşte,
Pe cei mai slăbuţi îi dărâmă pe jos,
Aruncă şi cartea că nu-i de folos
Şi zboară şoimeşte!

Stai, Piciu, o simplă lucrare să-ţi dau
Că nu mi-ai răspuns niciodată!
Dar Piciu dispare pe poartă deodată,
Rămâne în urmă Edmond Nicolau,
Rămân şi colegii şi profii ce au
Lucrare-anunţată!

Elevii scot pixul cu-n aer smerit
Dar albe dau feţele colii.
Degeaba-s fiţuici pe sub bănci şi prin folii,
Ei de derivate nici n-au auzit,
De limite da,dar atunci s-au gândit
La porţile şcolii!

Şi-n ceasul acela elevii-au jurat
Să uite de mate o lună;
Văzut-au cu toţii că fuga e bună
Şi bietului Piciu dreptate i-au dat
Căci profu de mate pe loc le-a băgat
O notă ne-bună!


Vezi, Doamne, sunt un credincios,
Deci merit ocrotire
Si vin să-ţi cer respectuos
Un strop de fericire.

Îngenunchez în faţa Ta
Şi-Ţi cer cu umilinţă :
Împiedic-o pe mama mea
S-ajungă la sedinţă!

Am, Doamne-un  trei la măsurări
Şi–un unu la franceză
La fizică am fost surprins
Când copiam la teză !

La bio, iarăsi m-am bătut
Şi fost-am dat afară,
Iar gardianul m-a văzut
Fumând, din nou, sub scară.

Pe primu’, Doamne, m-au lăsat
La mate şi chimie
Şi am râmas neîncheiat
La sport şi geografie.

Fă să rămână la servici
La ore după masă,
Să nu mai vină pe aici
Să meargă naibii-acasă !

Iar dacă totuşi n-o să poţi,
Împedică-mi dirigul :
Fă-i pană la vreo două roţi
Sau inteţeşte frigul.

Urcând pe scări sau pe răzor,
S-alunece pe gheaţă,
Să-şi rup-o mână, un picior,
Sau câţiva dinţi din faţă !

Iar dacă tot va fi venit
Ciung - ştirbul sau ologul
Să-l faci confuz şi ametit,
Să piardă catalogul !

Pe astăzi ni s-a anunţat
Lucrare la română :
Dă, Doamne, s-o fi amânat
Măcar o săptămână !

Ajută-mă să trec cumva
De-aceste zile triste
Şi în curând voi comanda
Cincizeci de acatiste !

Acum încerc cu rugi şi bani
Dar de mă văd scăpat,
La anul nou şi la mulţi ani
Mă pun pe învăţat