La blogul înţepat » Politice

Meşterul Manolea – parodie

admin — Sun, 24 Jan 2010 08:10:02 +0000

În seară de joi,
În mândru convoi,
Văse-vodă trece
Cu tovarăşi zece:
Nouă mahări mari,
Toţi parlamentari.
Mai era acolea
Meşterul Manolea.
Merg cu pasul mare
La o confruntare,
Să se vadă care
Este cel mai tare.
Iată, cum mergea,
Că-n drum ajungea
Pe-un fost ciobănaş,
Astăzi boiernaş.
Şi cum îl vedea,
Văse că-i zicea:
-Foste ciobănaş,
Astăzi boiernaş,
Ieri un ciobănel,
Astăzi la Bruxelles,
Pe unde te-ai dus,
Colo la Apus,
Nu cumv’-ai văzut,
Pe unde-ai trecut,
Un ins aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac,
Deci cam prostănac?
-Văse, am văzut,
Pe unde-am trecut,
Pe cel aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac,
Deci cam prostănac;
Cânii, cum îl văd,
La el se răpăd
Şi latră-a pustiu
Şi urlă-a morţiu,
Dar eu îl susţin,
Ca şi Rozmarin,
Că de-o câştiga,
Se va revanşa.
Când îl auzea,
Văse se-agita
Şi iaca pleca,
Spre el apuca,
Cu nouă sforari,
Toţi parlamentari
Şi cu ei acolea
Meşterul Manolea.
-Iată c-am ajuns!
Ca să fiu cel uns,
Voi, parlamentari,
Mahări şi sforari,
Curând vă siliţi
Să mi-l pironiţi
Şi să nu-l slăbiţi,
Până-l ameţiţi!
Că de-oi câştiga,
Mă voi revanşa,
Că v’-oi da averi,
V’-oi face boieri,
Iar de nu, apoi,
Va fi vai de noi,
Ne-or zidi de vii
Colo-n puşcării!
Mahării-aproba,
Mi ţi-l aţintea,
Pe cel aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac,
Deci cam prostănac.
Dar cel aiurit,
Altfel, spilcuit,
Cu duhul sărac
Şi cam prostănac,
Mări se-ncorda,
Bine se lupta,
Puncte câştiga
La prima-ntrebare
Din cea confruntare;
La a doua iar,
La a treia iar,
La a patra iar,
Lupta e-n zadar!
Văse se-negrea,
Dreapta se-ncrunta,
Stânga jubila,
Dar Curcescu, ba!
Neutru era,
Biblia scotea,
Jeană că jura
Cu mâna pe ea;
Văse că jura
Că el nu lovea,
Că el mângâia
Dulce copilaş,
Mândru, bălăiaş,
Martor e, concret,
Pixel violet,
Pixel bleumarin,
Strălucind puţin.
Lumea se-ndoia,
Văse mai pierdea,
Se cutremura,
Pauza-l salva.
Băse se-nerva,
Staful că-şi chema:
Nouă mahări mari,
Toţi parlamentari
Şi cu ei, acolea,
Meşterul Manolea.
-Voi să vă gândiţi,
Să mă sfătuiţi,
Cum să îl atac
Pe cel prostănac,
Pe cel aiurit
Şi neisprăvit,
Să îi vin de hac,
Knockout să-l fac,
Că de-oi câştiga,
Mă voi revanşa,
Că v’-oi da averi,
V’-oi face boieri,
Iar de nu, apoi,
Va fi vai de noi,
Ne-or zidi de vii
Colo-n puşcării!
Stafu’ se gândea,
Multe propunea,
Văse-i repezea,
Nu mi-i aproba.
Dar Manolea sta
Şi se concentra.
-Manolea, Manolea,
Meştere Manolea,
Ca futurolog,
Parapsiholog,
Biosinergetic,
Ce gândeşti profetic,
Să-i provoci atac
Celui prostănac,
Celui aiurit,
Chiar de-i spilcuit.
Când voi întreba,
Unde că-mi mergea
În noaptea trecută,
Cu mintea-n derută,
Să-i arunci concret
Flăcări violet,
Să mi ţi-l fixezi,
Să-l paralizezi
Şi să-mi dai tu mie
Multă energie
De la bălăioară
De la ţâţişoară,
Că de-oi câştiga
Şi eu îi voi da
Două ministere,
Mândră să prospere.
Gongul că suna,
Lupta re-ncepea,
Văse ataca,
Văse întreba:
-Unde-ai fost aseară,
Când erai pe-afară,
Dă-ţi acum cuvântu’
Că n-ai fost la Vântu!
Jeană se-ncurca,
Îl paraliza
Flăcări violet,
Venite şiret
De la psiholog
Şi futurolog.
Stânga murmura,
Dreapta jubila,
Văse câştiga,
Jeană că pierdea.
Lumea, când vota,
Tot îşi amintea,
Marea confruntare
Pe televizoare.
Dar la exit-poll-uri,
Se spunea pe holuri,
Cam pe la apus,
Cum că are-n plus,
Jeană, doi la sută…
Lupta nu-i pierdută,
Lupta-i câştigată,
Şi-a făcut-o lată
El cu Rozmarin
La un chil de vin
Şi cel boiernaş,
Fostul ciobănaş,
Fostul ciobănel,
Astăzi la Bruxelles
Şi s-au îmbătat
Şi mi s-au culcat.
Dar spre dimineaţă
Se zvoni prin piaţă
Că-n numărătoare
Văse e mai tare,
Că ar fi decis
Voturi din Paris,
Voturi căcălău
De la Chişinău.
Iar cel prostănac,
Cu duhul sărac,
Deci mai fără minte,
Nu e preşedinte.
Văse jubila,
Staful că-şi chema,
Le dădea puteri
Ca să fac’-averi,
Funcţii însemnate,
Gras remunerate!
Bălăioarei lui,
Spuma laptelui,
Ochii şarpelui,
Două ministere,
Mai mult să prospere.
Lui Manolea, ba!
Când se prezenta
De-i cerea ceva,
Văse se făcea
Nici că-l cunoştea,
Cânii asmuţea,
De se repedea
Şi lătra-a pustiu
Şi urla-a morţiu.
El, dacă vedea,
Flăcări slobozea,
Flăcări violet,
Dirija concret.
Văse eschiva,
Straşnic se distra:
-Manolea, Manolea,
Meştere Manolea,
Ca futurolog,
Parapsiholog,
Biosinergetic,
Ce gândeşti profetic,
Treb’e eu să-ţi spun
Că Văse-i imun?
Şi-ţi mai spun o taină:
E imun şi Jeană,
Dar l-am ciuruit,
Că e aiurit,
Chiar a fost un fleac,
Că e prostănac,
Că e nătăfleţ
Şi că io-s isteţ
Şi am câştigat
Ultimul mandat.
Flăcările dragi,
Poţi să ţi le bagi
Tocmai în nădragi!
Pot fi mai concret:
Flăcări violet,
M-aş distra, ţi-o jur,
Să te ardă-n… tur!

Romanţe după turul doi – parodii

admin — Sat, 26 Dec 2009 18:00:04 +0000

Romanţa lui Mircea (cântată unui alegător)

Ne-au scuturat toţi trandafirii
În seara când m-au ţepuit,
Plângeai la difuzarea ştirii,
Plângea şi Vântu, răvăşit.

Eu ştiu că m-ai votat pe mine
-Pe cine dracului s-alegi?-,
Dar staful care mă susţine
S-a dovedit un staf de blegi.

Mă vei uita, că-i prea departe
Momentul unui nou scrutin
Şi mă vor da ai mei deoparte
Şi mă va părăsi şi Crin.

Poate vreun murmur de chitare,
Atunci când îţi va fi mai greu,
Îţi va şopti de seara-n care
Puteam fi preşedinte eu…

Romanţa lui Traian (cântată Elenei)

Le-am scuturat toţi trandafirii
În seara când i-am ţepuit,
Râdeam la difuzarea ştirii,
Râdea Videanu, fericit.

Eu nu te-aş fi propus pe tine
La minister, voiam ca noi…
Dar staful care mă susţine,
Îşi vrea toţi banii înapoi.

Mai sper că nu e prea departe
Momentul când Guvernul Boc
Plăti-va nişte oale sparte
Şi se va prăbuşi, în bloc.

Şi-atunci, vreun murmur de chitară,
Venit cumva, ca un ecou,
Te va aduce într-o seară
Să-mi fii consilier din nou…

Romanţa lui Crin (cântată lui Mircea)

Au tremurat toţi trandafirii,
Când ne-am luat-o toţi, urât;
Uimit, la difuzarea ştirii,
Mi-a stat şampania în gât.

Eu nu te-am sprijinit pe tine
Luând în calcul un eşec,
Deci, nu te supăra pe mine,
Îmi iau mogulul meu şi plec.

Mă vei uita că-i prea departe
Momentul unui nou scrutin
Şi, Mircea, pe de altă parte,
În turul doi intra-va Crin.

Poate vreun murmur de chitară
Al unui imn pe care-l ştii,
Te va-ndemna, rămas pe-afară,
Să vii măcar să mă susţii.

Indemn la unitate de 1 Decembrie

admin — Tue, 01 Dec 2009 17:54:10 +0000

Români, să nu ne îndârjim,
Să renunţăm de-acum la ură!
E timpul azi să ne unim…
Ca să le dăm cu pumnu-n gură!

VULPILE care este

admin — Wed, 14 Jan 2009 17:57:29 +0000

Dacă nu OPREA acea poveste,
Nu am fi ştiut în mod concret
Că Marean, primarul care este
Decât VULPEA este mai şiret.

Anul 2009 începe sub semnul forţei

admin — Sun, 04 Jan 2009 12:26:32 +0000

Se rezolvă azi necazul,
Doar cu „muşchii”, asta-i faza:
Unii iau cu forţa gazul,
Alţii „iau” cu forţa… Gaza.

Obs.
Ucrainienii înţeapă conducta de gaz rusesc
Israelienii… în…ţeapă Gaza

Artă şi ştiinţă

admin — Sun, 04 May 2008 04:42:56 +0000

O epigramă perfectă de Constantin Colonescu (Agonia)

Coloşii artei româneşti,
Pe-ai lor discipoli virtuoşi
Şi-i fac, din raţiuni lumeşti,
Coautori şi cocoloşi.

Şi un comentariu, după puterile mele…

Coloşii ştiinţei româneşti,
Trudind în vechi laboratoare
Îşi trag, din raţiuni lumeşti,
Frumoase colaboratoare.

Carierism politic

admin — Thu, 28 Feb 2008 06:09:20 +0000

Cu tupeismul ei de fufă,
O clipă, m-a lăsat afiş:
Abia trecu de stadiul tufă
Şi se compară c-un… TUFIŞ!

Ca o cioară

admin — Sat, 23 Feb 2008 08:58:43 +0000

Parodie după Cioara lui Topârceanu

Pe-o grămadă de coceni,
Pentru-a nu ştiu câta oară,
La Palatul Cotroceni
A aterizat o cioară.
Suspendată ca Băsescu,
Şi dorită ca năpasta,
Ca o sulă-nfiptă-n coasta
Lui Ion (hm) Iliescu.
Sinceră cum e Călin
Când ne spune că va drege,
Aprigă ca Mădălin
Şi vetustă ca un rege.
Hotărâtă ca molarul,
Când începe să te doară,
Pură precum o… fecioară
Care face trotuarul.
Speriată rău şi sumbră
Ca un hoţ ce stă de şase
Şi retrasă în penumbră
Cum era, mai ieri, Năstase.
Costelivă ca un cal
Ce trăieşte de pomană
Si credibilă ca Geoană
Într-un speech electoral.
Persistentă ca tăunul
Pe-un picior de dobitoc,
Oacheşă cum e ceaunul
Şi cuminte precum Boc.
Rătăcită ca maşina
Care caută parcare,
Palidă cum e lumina
Într-o gară oarecare.
Veşnică precum mânia
La o ceartă-ntre colege
Inutilă ca o lege
Promulgată-n România.
Ameţită ca regina
Când o părăseşte roiu,
Ca şi Nicu Văcăroiu
După ce îşi ia chenzina.
Cheală ca Bogdan Olteanu,
Prinsă ca o lipitoare
Şi cu ciocu-ntre picioare
Ca Monica Columbeanu.
Răbdătoare ca Norica
Aşteptând a fi ministră,
Ninsă ca o babă tristă
Ce-a ajuns la mititica.
Clară ca un cântec van
Prelucrat în studio,
Ca un file audio
Din retorica lui Stan.
Dreaptă ca un făcăleţ,
Ca un băţ de liliac,
Ţeapănă ca un mistreţ
Impuşcat de Ţiriac
Sigură cum e hotaru’
Unui stat ce stă pe Axă
Şi iubită ca o taxă
A lui Paul Pacuraru.
Ipocrită ca şi Mona
Când işi mai turna colega,
Cârâita precum dona
Din reclama la Corega.
Grijulie ca alesul
Care tine strâns ciolanul,
Ca armeanul prins de stresul
Că-i vom cere iarăşi banul.
Stoarsă rău ca o lehuză
Populistă ca Videanu,
Zăpăcită şi confuză
Cum e veşnic… Cioroianu!

Trei doamne

admin — Fri, 15 Feb 2008 16:40:34 +0000

“Trei femei de 58, 69 si 78 de ani au fost condamnate la un an si trei luni de inchisoare din cauza ca au cultivat un teren pentru care se judecau de 11 ani ” (Ziarul Ziua)
Mi-e tot mai sila de o societate in care, incet, incet, hraparetii si nesatuii ii calca in picioare pe oamenii cu bun simt. In general, nu cred ca exista victime ale comunismului sau victime ale capitalismului. Exista doar victime ale nesimtirii. Desi, daca ma gandesc bine, condamnarea celor trei se afla in logica (pardon) capitalismului: Pe de o parte, cineva trebuie sa faca puscarie, pentru a se vedea ca justitia nu doarme, pe de alta parte, hotii de anvergura, marii corupti, nu e bine sa fie condamnati. Ei creaza locuri de munca. Ei dau paine oamenilor…

Prinţul cu colţi de mistret

admin — Sat, 26 Jan 2008 18:07:20 +0000

Dupa Mistreţul cu colţi de argint
de Stefan Augustin Doinaş


Un mahăr din Est, practicând vânătoarea
Cu inima neagră spre codri venea.
Urmându-şi uşor într-un porsche cărarea,
Mulţi prinţi şi miniştri cu el aducea.
-Veniţi să-mpuşcăm în păduri carpatine
Mistreţii sălbatici mânaţi de gonaci,
Am gloanţe destule şi puşti-carabine
Şi standuri solide din lemn de copaci.           

Un prinţ doritor să omoare jivine
C-un aer sever abordă un servant:
- Hai, mişcă, băiete, adu carabine
Şi-ajută-mă iute să urc într-un stand.
- Stăpâne, se spune că-n vremuri de fală,
În beznă de codri străbunii purtau
Bătaia cu fiara în luptă egală
Şi urme de colţi pe veşminte aveau.
De ce nu vii, sire, să simţi răsuflarea
Mistreţului  viu grohăind sub copaci
Fugind hăituit, căutându-şi cărarea?
Răspunse alteţa: - Incarcă şi taci!
Dar iată, soseşte sălbatica turmă!
Să tragem cu sete, amici, în grămadă
Priviţi cum se zbat, cum guiţă şi scurmă,
Ce roşu pârâu şiroind în zăpadă!
Să tragem, prieteni, momentul e bun
Căci gardul electric elanul li-l frânge
De ce nu am, Doamne, obuze de tun,
Aş bate recorduri la carne şi  sânge!
- Stăpâne, ajunge, măcelu-i măreţ,
Dar sunt deja sute căzuţi sub copaci!
Răspunse alteţa rânjind cu dispreţ:
- Adu carabine,  dă gloanţe şi taci!           

Târziu, când sui peste creştete luna,
Sticliri risipind peste tristul decor,
Strigă micul prinţ agitându-se-ntruna:
- Servant, ţine scara să pot să cobor!           

Povestea mi-a spus-o servantul dibaci,
Ce nu-şi ascundea, la o cană cu vin,
Profundul respect pentru porci şi gonaci.
Cum? ... Şi pentru prinţi, însă foarte puţin!