Parodie inspirată de Scrisoarea III
şi de Mass-media cârcotaşă

La un clic, un hub de altul, prin eter sau fir se leagă
Şi în trei milisecunde legătura e întreagă!
-Băi Căline, tu eşti taică? Te-am chemat acum pe unde
Ca să-ţi spun că nici ministra ce-mi propui nu corespunde!
Mi-ar plăcea să vii la mine ca să conversăm deschis
Despre legi, despre Norica… iote-al dracului: a-nchis!
Omul ăsta mă-nerveză, când îl sun mă trec sudori!
I-am tot scris şi nu-mi răspunde, l-am sunat de zeci de ori!
Dacă face pe nebunul, am eu ac de-al lui cojoc:
Ies pe sticlă chiar deseară, ies pe sticlă şi-l provoc!
Am să-i spun c-ai lui miniştri ne fac neamul de ocară;
Îl somez să nu se joace când e vorba despre ţară!

La un bar, din limuzină, iese Tări cam crispat:
-Am venit, cum vezi, Traiane, fiindcă tot ai insistat,
Nu că mi-ar păsa de tine sau că m-ar cuprinde frica,
Dar mă roade-o întrebare: ce-ai fârtate cu Norica?
-Te-ai lăsat cam greu Căline, m-ai lăsat să mă închin,
Hai să mergem la o masă. – Chelner, ad-un kil de vin!
-Hai să stăm un pic de vorbă până-l dăm pe ăsta gata.
-Băse, eu nu beau poşircă, nu cadrează cu cravata!
-Du-te dracului, Căline, nu mai face pe nebunul!
-Hai, băiete,-adu pahare! Pune-i şi lui Tări unul.
Uite care e problema: mi-a şoptit o păsărică…
Hm… că-i groasă tare treaba cu colega ta, Norică!
A stricat nişte procese… nu ar fi un cap de ţară,
A rărit copiii noştri… treacă de la mine, iară.
Pot s-o iert că era-n fruntea celor ce m-au suspendat,
Da-i agentă KGB-istă şi ne facem de rahat!

Nu-i destul că la Finaţe un armean ai desemnat?
Nu-i destul că la Transporturi e-un etern accidentat?
Nu-i destul că la Externe o ţinem din gafă-n gafă?
Ah, cum mi se zbate ochiul! –Mai adu-ne o carafă!

-În plus, e-ncurcată, ştii tu, şi cu Tender şi cu Dinu,
E-n tovărăşia celor care vor să-şi facă plinu’!

-Dacă-i vorba, măi Traiane, nimeni nu este perfect.
Fiindcă nimeni nu ne-aude, pot ca să ţi-o spun direct:
Ţi-aminteşti de flota noastră cea măreaţă-odinioară?
Ai scăpat. Din fericire, vezi, justiţia e chioară.
Ţi-aminteşti de vila mare, vila din Mihăileşti?
Ţi-aminteşti, încă n-ai dat-o, sigur că îţi aminteşti!
Vrei să spui cum că mezina-ţi a ajuns aşa bogată
Din trei prezentări de modă şi cornete de-ngheţată?
Şi mai zice lumea multe: de-un primar de-odinioară,
Zice şi de-o tipă blondă, de Elena, bunăoară…
Cacealmaua cu răpirea, cu fugitul – sirianul…
Şi afaceri cu terenuri… şi alcoolul şi volanul…

-Hă, hă, tocmai tu, Căline, de corupţie-mi vorbeşti?
Păi nu ştie toată lumea ce afaceri învârteşti?
Ţi-aminteşti cum, pentru Dinu, mi-ai dat mie un bilet?
Ai uitat? Nicio problemă, ţi-l descarci din Internet!
Ai supus o Europă la probleme şi la stress
Cu o taxă ce slujeşte-al firmei tale interes.
Nu te-ntreb cum câştigat-ai primul iuromilion,
Dar e clar că nu–n piaţă din vânzări de bulion!

-Măi Traiane, uite ce e, nu-mi umbla cu fofârlica,
Tu nu m-ai chemat aicea doar de grija lui Norica!
Nu e vorba de agenţii şi spionii potentaţi,
Doar tu ştii, tu eşti Profesor: toţi suntem puţin luaţi!

-Ai dreptate-aici Căline, prima dată ai dreptate!
Când a fost aicea Scheffer, m-a chemat un pic deoparte:
„Când apusul îşi va-mpinge toate neamurile-ncoace,
În aprilie, la summit, vreau aici să fie pace!
Ia-l pe Tări la o vorbă şi-ncheiaţi un armistiţiu;
Abţine-ţi-vă, la dracu, măcar până la solstiţiu!
Ocupaţi-vă de summit fiindcă nu pot să-l mai mut,
Altfel… am nişte rachete, ştii tu, alea pentru scut…
S-ar putea să nimerească unde nici nu te gândeşti…
Potoliţi-vă, Traiane, de ţineţi la Bucureşti!”

Cum nu-i de glumit cu NATO, iată ce-ţi propun băiete:
Până trece hărmălaia, ne certăm doar prin bilete,
Iar când Scheffer cu alaiul ca să plece or începe,
Dacă vei avea curajul, ne vedem în târg. La ţepe!!