Parodie după Cioara lui Topârceanu

Pe-o grămadă de coceni,
Pentru-a nu ştiu câta oară,
La Palatul Cotroceni
A aterizat o cioară.
Suspendată ca Băsescu,
Şi dorită ca năpasta,
Ca o sulă-nfiptă-n coasta
Lui Ion (hm) Iliescu.
Sinceră cum e Călin
Când ne spune că va drege,
Aprigă ca Mădălin
Şi vetustă ca un rege.
Hotărâtă ca molarul,
Când începe să te doară,
Pură precum o… fecioară
Care face trotuarul.
Speriată rău şi sumbră
Ca un hoţ ce stă de şase
Şi retrasă în penumbră
Cum era, mai ieri, Năstase.
Costelivă ca un cal
Ce trăieşte de pomană
Si credibilă ca Geoană
Într-un speech electoral.
Persistentă ca tăunul
Pe-un picior de dobitoc,
Oacheşă cum e ceaunul
Şi cuminte precum Boc.
Rătăcită ca maşina
Care caută parcare,
Palidă cum e lumina
Într-o gară oarecare.
Veşnică precum mânia
La o ceartă-ntre colege
Inutilă ca o lege
Promulgată-n România.
Ameţită ca regina
Când o părăseşte roiu,
Ca şi Nicu Văcăroiu
După ce îşi ia chenzina.
Cheală ca Bogdan Olteanu,
Prinsă ca o lipitoare
Şi cu ciocu-ntre picioare
Ca Monica Columbeanu.
Răbdătoare ca Norica
Aşteptând a fi ministră,
Ninsă ca o babă tristă
Ce-a ajuns la mititica.
Clară ca un cântec van
Prelucrat în studio,
Ca un file audio
Din retorica lui Stan.
Dreaptă ca un făcăleţ,
Ca un băţ de liliac,
Ţeapănă ca un mistreţ
Impuşcat de Ţiriac
Sigură cum e hotaru’
Unui stat ce stă pe Axă
Şi iubită ca o taxă
A lui Paul Pacuraru.
Ipocrită ca şi Mona
Când işi mai turna colega,
Cârâita precum dona
Din reclama la Corega.
Grijulie ca alesul
Care tine strâns ciolanul,
Ca armeanul prins de stresul
Că-i vom cere iarăşi banul.
Stoarsă rău ca o lehuză
Populistă ca Videanu,
Zăpăcită şi confuză
Cum e veşnic… Cioroianu!