Liceul văzut din deal
Pare cel mai banal loc din lume.
Dar am auzit ca aici se cere lumină
Şi am coborat şi eu
(Aveam adunată cât de cât în bagaje).
Trebuie, mi-am zis, să fie vad bun la un liceu…

-Aveţi lumină, tataie? Cum o daţi?
Păi, cu cartea, cu ora…
-Muşterii?
-Mai avem, deşi s-au cam rărit
De când a venit primăvara…

Acuma, cinstit, nu prea vând, dar ce poţi face?
Am închiriat taraba aici
Pâna la lăsarea întunericului
Şi pace !…

Vin toamnă de toamnă, ca la piaţă
Toamna trecută am luat a treizecea ţeapă
Mi-au căzut, de când vin,
Trei dinţi din faţă
Si tresprezece măsele din spate.
Mă simt uneori ca Iona în pântecele chitului
Singur şi blocat pe vecie
Dar mai ofer lumină,
Mai insist, cine ştie?

Mi s-a albit părul
Mi s-a îndoit spatele
Mi-au îmbătrânit oasele şi mă dor
-Păi, renunţă, tataie, atunci!
-Nevermore!

Hai, copii, că mai las la cantitate!
Nu vă dau prea mult dintr-o dată,
E obositoare poate.
Luaţi la caiet, la coală, la carton,
Luaţi o rază, o cuantă, un foton!

Serviţi, e curată, e proaspată, băieţi!

-Tataie, CD-uri cu Guţă, aveţi?

(”Craiova vazuta din car e cel mai frumos oras din lume” - Marin Sorescu)