Liceul văzut din deal
Pare cel mai banal loc din lume.
Dar am auzit ca aici se cere lumină
Şi am coborat şi eu
(Aveam adunată cât de cât în bagaje).
Trebuie, mi-am zis, să fie vad bun la un liceu…

-Aveţi lumină, tataie? Cum o daţi?
Păi, cu cartea, cu ora…
-Muşterii?
-Mai avem, deşi s-au cam rărit
De când a venit primăvara…

Acuma, cinstit, nu prea vând, dar ce poţi face?
Am închiriat taraba aici
Pâna la lăsarea întunericului
Şi pace !…

Vin toamnă de toamnă, ca la piaţă
Toamna trecută am luat a treizecea ţeapă
Mi-au căzut, de când vin,
Trei dinţi din faţă
Si tresprezece măsele din spate.
Mă simt uneori ca Iona în pântecele chitului
Singur şi blocat pe vecie
Dar mai ofer lumină,
Mai insist, cine ştie?

Mi s-a albit părul
Mi s-a îndoit spatele
Mi-au îmbătrânit oasele şi mă dor
-Păi, renunţă, tataie, atunci!
-Nevermore!

Hai, copii, că mai las la cantitate!
Nu vă dau prea mult dintr-o dată,
E obositoare poate.
Luaţi la caiet, la coală, la carton,
Luaţi o rază, o cuantă, un foton!

Serviţi, e curată, e proaspată, băieţi!

-Tataie, CD-uri cu Guţă, aveţi?

(“Craiova vazuta din car e cel mai frumos oras din lume” – Marin Sorescu)

E mic liceul, e vetust
Si perimetrul lui îngust
E prea mic pentru Bombonel!
În lături, pici, că vine el
Cu piept umflat, cu capul chel,
Cu mers augúst!

Dă mâna cu vreo trei amici
(Aflati întâmplător pe-aici).
El tocmai vine de la bar
Vorbind răstit la celular.
E supărat si-i vai si-amar
De-l contrazici!

Cu tatuaj pe capul ras,
Cercei în lobi si pierce pe nas,
Verigi în buze si în nări,
Pe umăr lant, pe mâini brătări,
Cu turul jos fosnind pe scări
La orice pas.

La gât cu căsti de „mp3”
Ascultă-ntruna numai grei:
Minune, Costi si Pustíu,
Arabu, Brandy si Livíu.
(Poate mai sunt dar nu-i mai stiu,
Dea naiba-n ei!).

-N-as fi urcat nici azi în deal
Dar am venit să fac scandal:
Dirigu i-a sunat pe-ai mei
Că am la mate doi si trei
Si am absente câte vrei!
Ăsta-i normal?

Părintii mei s-au supărat:
Îmi taie banii de fumat!
Vor să mă las si de băut!
Aproape că m-au si bătut,
Chiar să m-apuc, ei ar fi vrut,
De învătat!

Eu am o fire de artist:
Mă fac rapist sau manelist,
Nu-mi umplu capul cu prostii,
Cu arte si cu meserii,
Mă fac circar (fac jonglerii!)
Sau fotbalist!

De n-o s-ajung printre cei mari
Mă duc în vest, în state tari!
Ei cată oameni valorosi:
Voi îngriji copii mucosi
Sau am să merg să vând gogosi
La căpsunari!


Pe profu-l zăreşte departe venind
Prin curte cu-o faţă haină;
În lături se dă şcolărimea puţină
Căci profu o-mpinge cărare făcând;
El vine spre clasă aproape-alergând
Cu testele-n mână!

Elevii, pe holuri, fac semne tăcuţi
Şi simt slăbiciuni în picioare,
Le dârdâie dinţii şi capul îi doare,
Au coşuri pe faţă, broboane pe frunţi
Şi junghiuri în coate şi crampe în burţi
Şi şerpi pe spinare!

Iar Piciu, deoparte, e negru pământ
Şi capu-i ferit sub o glugă,
Cu mâna pe carte îngână o rugă,
Se vede pe faţa-i că-l bate un gând:
Deodată, cu coatele-şi face avânt
Şi-o rupe la fugă!

Stai! - profu-l zăreşte şi-l strigă nervos,
Dar Piciu mai tare zoreşte!
Pe cei dinainte-i i-mpinge orbeşte,
Pe cei mai slăbuţi îi dărâmă pe jos,
Aruncă şi cartea că nu-i de folos
Şi zboară şoimeşte!

Stai, Piciu, o simplă lucrare să-ţi dau
Că nu mi-ai răspuns niciodată!
Dar Piciu dispare pe poartă deodată,
Rămâne în urmă Edmond Nicolau,
Rămân şi colegii şi profii ce au
Lucrare-anunţată!

Elevii scot pixul cu-n aer smerit
Dar albe dau feţele colii.
Degeaba-s fiţuici pe sub bănci şi prin folii,
Ei de derivate nici n-au auzit,
De limite da,dar atunci s-au gândit
La porţile şcolii!

Şi-n ceasul acela elevii-au jurat
Să uite de mate o lună;
Văzut-au cu toţii că fuga e bună
Şi bietului Piciu dreptate i-au dat
Căci profu de mate pe loc le-a băgat
O notă ne-bună!


Vezi, Doamne, sunt un credincios,
Deci merit ocrotire
Si vin să-ţi cer respectuos
Un strop de fericire.

Îngenunchez în faţa Ta
Şi-Ţi cer cu umilinţă :
Împiedic-o pe mama mea
S-ajungă la sedinţă!

Am, Doamne-un  trei la măsurări
Şi–un unu la franceză
La fizică am fost surprins
Când copiam la teză !

La bio, iarăsi m-am bătut
Şi fost-am dat afară,
Iar gardianul m-a văzut
Fumând, din nou, sub scară.

Pe primu’, Doamne, m-au lăsat
La mate şi chimie
Şi am râmas neîncheiat
La sport şi geografie.

Fă să rămână la servici
La ore după masă,
Să nu mai vină pe aici
Să meargă naibii-acasă !

Iar dacă totuşi n-o să poţi,
Împedică-mi dirigul :
Fă-i pană la vreo două roţi
Sau inteţeşte frigul.

Urcând pe scări sau pe răzor,
S-alunece pe gheaţă,
Să-şi rup-o mână, un picior,
Sau câţiva dinţi din faţă !

Iar dacă tot va fi venit
Ciung - ştirbul sau ologul
Să-l faci confuz şi ametit,
Să piardă catalogul !

Pe astăzi ni s-a anunţat
Lucrare la română :
Dă, Doamne, s-o fi amânat
Măcar o săptămână !

Ajută-mă să trec cumva
De-aceste zile triste
Şi în curând voi comanda
Cincizeci de acatiste !

Acum încerc cu rugi şi bani
Dar de mă văd scăpat,
La anul nou şi la mulţi ani
Mă pun pe învăţat

Elevilor clasei a XII-a E2 , cu speranţă…
(mai, 2004)

În tulburi mahmureli aud din fundul unui bar
cum bate ca pichamărul o boxă
si-n timp ce-ncerc să-nvăţ
îmi pare
că lăzi de bere am în cap, nu creier.

Liceule din margine de urbe
de ce atâta groază mă învinge
când zac în banca ta
silabisind dintr-un caiet
ce nu-i al meu ?
O, cine stie ? poate în curând,
aici rata-mi-voi BAC-ul
si panica ce-atunci mă va cuprinde
între zidurile tale
o simt pesemne de pe-acum.
O simt cum profii tăi în suflet mi-o strecoară
cu fiecare oră care trece
când mut rămân
de vor să mă asculte
si-n loc să-ncep să-nvăţ, îmi vine mai degrabă
să mă-ndrept spre barui ori spre NET-uri.

Fan al cărţilor nu sunt :
Când, disperaţi, părinţii îmi întind o carte
îmi vine s-o izbesc de ziduri ori de geamuri !
Gândirea altora pătrunză tainele algebrei
analizei, geometriei…
Ci-n mintea mea sporeste a lor taină
si tot ce-i nenţeles se schimbă-n nenţelesuri si mai mari
sub ochii mei
căci eu iubesc
spelunci si baruri, discoteci si jocuri,
liceule din margine de urbe….

(Bibliografie… Lucian Blaga)

Buna ziua, lume!

Se apropie Craciunul si ne-am astepta ca pacea sa pogoare asupra fiecaruia dintre noi. Cautam putina liniste, cautam sa scapam de ingrozitorul stress care ne imputineaza pe nesimtite zilele si noptile. Este, oare, Craciunul, o ocazie? Televizorul ne bombardeaza cu zeci de programe, pe fiecare intalnim mii de moscraciuni omorand-ul pa Mos Craciun, mii de craciunite omarandu-si timpul, mii de reclame care ne indeamna sa castigam marea cu sarea la fiecare 15 minute, sub fiecare capac, la fiecare magazin. Ne inghesuim la hipermarketuri, ne umplem camarile cu ce ne trebuie si mai ales cu ce nu ne trebuie, gatim cu patima, in numele traditiei, desigur!. Vom impodobi pomul, vom pregati masa si vom astepta colindatorii. Vom colinda cu evlavie, din ce in ce mai fals, pe masura ce ne vom face plinul cu toate bauturile si mancarurile posibile si imposibile, pentru a recupera zilele de post tinute de toti stramosii pe linie materna si paterna in ultimii 100 de ani. Apoi, vom incerca sa ne odihnim, alintati de cei o mie de decibeli daruiti cu mandrie de catre fiul handicapat al vecinului din “tunata” lui masina. A doua zi poate ca ne vom duce la biserica, pentru a-l obliga moral pe Dumnezeu sa aiba grija de noi inca macar un an. Apoi vom continua sa ne imbatam…  de bucuria nasterii Mantuitorului pana cand vom cadea in mahmureala, indigestie sau alte urmari ale preabinelui.

Recunosateti ca e un Craciun tipic pentru (multi dintre) locuitorii orasului? Poate ca va veti spune: Nene, daca esti stresat du-te si te culca, nu  inghesui net-ul cu aburelile tale.

De fapt, voiam sa dau un sfat celor care vor sa fie cu adevarat patrunsi de Spiritul Craciunului: Luati repede un mijloc de transport care va este la indemana si plecati la tara. Undeva intr-un sat cat mai indepartat de “civilizatie” aveti sansa sa-l intalniti. Intrati in grajdul plin de vite iluminat de un lampas, rupeti o mana de fan din iesle si trageti adanc in piept mirosul lui. Colindati sub geam “O ce  veste minunata!”, intrati apoi la indemnul “gazde” si serviti un pahar de palinca, mancati sarmale cu chisca si pasat si acopeiti-le cu un pahar de vin. Iesiti apoi afara in zapada de un metru, opriti-va si ascultati. Poate ca ninge, poate ca cerul este plin de stele, oricum veti auzi zvon de colinde si clinchete de clopotei, latrat de caini si cantat de cocosi. Atunci si acolo veti lua in serios divina promisiune: pentru cateva clipe va veti simti vesnici!